Lună: ianuarie 2022 (Page 1 of 2)

Delta Dunării

Delta. Peisaj de vis.

Nu m-aș mai opri din scris.

Dunărea, cu măiestrie,

Chiar aici povestea-și scrie.

Nuferi, stuf și pelicani

În Deltă sunt suverani.

Sunt canale cât privești,

Dar nu ca în București.

La terase orice iei

Este musai cu mujdei.

Chiar mi-am spus: cât mai trăiesc

Pește n-o să mai servesc.

Pe-aici și la mic dejun

Ne dau pește la ceaun.

Uneori, aici, tăunii

Pilotează ca nebunii,

Dar atracția cea mare

Este gura de vărsare.

Hop si noi am vizitat.

Evident că am vărsat.

Oricine aici te-ndrumă

Să NU mergi de e furtună.

Noi ne-am cam aventurat,

Însă ce am observat

E că Dunărea, chiar la vărsare,

Nu ea se vărsa în mare.

Marea, cu valuri în ea,

Parcă un dop îi punea.

Valurile se izbeau

Și te cam înfricoșau.

Așa că stânga-mprejur,

Și-altă dată, zău, mă jur,

Când m-apucă p-aci dusu’

O să mă consult cu Busu.

Letea când vei vizita,

Drona, te rog, n-o uita

Sau mai bine-o vezi pe net

Că așa, live cu bilet,

Faci safari … câmp de stepă,

Parcurgi iute o potecă,

Vezi o dună de nisip

Și cam asta ai plătit…

A…și dacă ai noroc,

Mai vezi mulți cai la un loc.

În rest totul e poveste.

Letea protejată este,

Oamenii au interzis,

Deși nicăieri nu-i scris,

Letea e un tărâm sfânt.

O să-i credem pe cuvânt.

Vizita e românește,

Așa în coadă de pește.

Drumul însă-a meritat:

Nuferi vezi în lung și-n lat,

În Cardon bine-am mâncat

Pește pân’ ne-am săturat

Ș-apoi continuarăm tura

Traversând Golful Musura,

Ce pare-o câmpie-întinsă,

Unde barca tre’ împinsă.

Din barcă de coborai,

Precum Moise tu mergeai.

E nasol că în Sulina

Mai greu ajungi cu mașina.

Plaja e un pic departe,

Dar acolo nu ai parte

De manele sau nămol

Cum vezi mai pe lângă Ghiol.

Însă  trebuie să știi

Că-i bătaie pe taxi.

De nu dai puțin din coate

Mergi pe jos de cazi pe spate.

Fiți atenți că nu vă mint

Delta e un labirint

Să mă plimb eu sigur n-aș

Pleca fără-un băștinaș.

Drumurile sunt canale

Ce sunt foarte schimbătoare.

Plauri pe-aici navighează

Și calea îți obturează.

Reperele-s mișcătoare

Nu te poți baza prea tare.

Oricum drumurile toate

Pe aici nu-s asfaltate

Și de la ultima ploaie

Sunt doar bălți, stuf și noroaie.

Poate că în câțiva ani,

Așa… pentru pelicani…

Va fi mare propagandă

C-un proiect de-autostradă

Cu bani mulți pe viitură

Că nu e infrastructură.

Lăsând gluma la o parte

Delta te va da pe spate.

Prea puțin o promovăm,

Prea puțin o conservăm!

Delta ar putea să fie

Pentru noi o avuție.

Ghinion! Cui să îi pese?

Toți au alte interese.

Jurnalul unei găști prin Transilvania (1) – Plecarea

Transilvania așteaptă

Să fie și ea rimată.

Virtual, fără bilet,

Voi călători discret

Cu o gașcă minunată,

Veselă și închegată,

Unde chiar mămica mea

Va începe-a spiona.

Ceea ce-mi va povesti

În rime voi potrivi…

A sosit ziua cea mare.

Suntem gata de-îmbarcare.

Numărându-i, la urcare,

Nu ies la numărătoare.

Ghidul e un pic nervos

Și se uită tacticos

Și așa… strâmbând din nas,

Ca Napoleon la ceas.🙄

Cineva n-a nimerit

Locul ce-a fost stabilit.

Au sosit. Le-a spus frumos:

Altă dată-o luați pe jos!

Apoi am pornit cu valul

Strigând: „Muta-autocarul!”

De la ghid iată primim,

În caz că ne rătăcim,

Câte-o harta și-un pliant

Spunând că e important

Cu grupul să ținem pasul…

Și ne-arată iară ceasul.🙄

În gând chiar că mă distrez…

O crede că-i japonez,

Că la noi nu e în fire

Să ai oră de sosire.

Am pornit. De-o ora-încoace

Ghidului gura nu-i tace.

Orice piatră, orice deal

Are ceva special.

Se pare că ghidul știe

Chiar și etimologie.

Și la ce papagal are

Cred c-o să ne dea lucrare.

Deci cuminte, fără fițe,

Mă apuc să iau notițe.

El cu vorba ne-a tot dus

Pân’ la Timișul de Sus…

Jurnalul unei găști prin Transilvania (2) – Viscri

Toată gașca se opri

Nițeluș pe la Viscri,

Un loc devenit viral

De când un sânge regal,

Sătul de al său palat,

Mai vine să stea la sat

Și un vis își împlinește:

Prin timp el călătorește.

De când pe-aici a sosit,

Casele s-au albăstrit.

Deci, în mod paradoxal,

D-aia tot poate-i regal.

M-așteptam să văd în sat

Și al prințului palat,

Însă casa-i mai degrabă,

Pentru un  prinț, chiar o cocioabă.

Asta ar putea să fie

Dovadă de modestie.

De mergi, o să ți se pară

Prea frumos, prea ca la țară.

Unde calci, în orice loc,

Te vei umple de noroc,

Că aici orice pământ

E plin de îngrășământ.

Nu uitați, vă rog, le zic,

Să jucați la loz în plic.

Ce-a rămas necolorată?

Biserica fortificată…🤷‍♀️

N-aveau cum că e, real,

Patrimoniu mondial.

Jurnalul unei găști prin Transilvania (3) -Biertan

În sfârșit, în acest an,

Am ajuns și la Biertan.

Biserica pare cetate,

Cu ziduri fortificate

Și se spune că ea are

Cea mai bună apărare.

Trei rânduri de zidărie

Au decont la primărie.

Când dușmanul invada

De atâtea scări murea.

Tot aici, fără pereche,

Este orga cea mai veche.

Și mai au o cămăruță,

Una mică și drăguță

Unde, dacă ai intrat,

De divorț te-ai vindecat.😁

Nu știu dacă e pe bune,

Dar legenda așa spune:

Acolo îi încuiau

Pe cei care se certau.

Pentru ei era scăparea

Numai una – împăcarea.

 

 

 

 

Jurnalul unei găști prin Transilvania (4) – Deva

Dimineață. Mic dejun

Și ne pregătim de drum.

Se face un inventar

Iarăși în autocar.

Toți la timp azi au ajuns,

Numai eu apar în plus,🤷‍♀️

Eu cu al meu umor fin –

Pasagerul clandestin,🤷‍♀️

Ce mă plimb cu ei discret

Fără a-mi lua și bilet.

Când să ne pornim cu valul,

Să mutăm autocarul,

Cineva de la hotel

Striga tare: Stați nițel!

Ce credeți că s-a-ntâmplat,

Când camerele au predat?

Cineva, uituc din fire,

A luat cheia amintire

C-avea reflex din trecut

Să stea cu cheia de gât.

Gata. Cheia e predată

Și am pus și Chei pe hartă.

Prin Deva ne-am mai plimbat

Că aveam de vizitat

Catedrala minunată,

Care noaptea-i luminată,

Apoi, n-am ajuns departe…

Pană colea, la cetate.

Că Deva nu exista

Dacă cetate n-avea.

Am coborât din mașină

Direct în telecabină.

Domul să dea sănătate

Acelor minți luminate,

Ce bine au proiectat

Un lift puțin înclinat!

Că de liftul  nu era

Și ghidul ne obliga

Să urcăm pe scări frumos…

Eu o vedeam doar de jos.

Toată gașca a urcat,

Lenea însă ne-a costat.

Cetatea e frumușică.

De jos pare mult mai mică,

De sus – super panoramă

Una chiar de pus în ramă.

Oare, când s-a construit,

Cât oameni s-au sfătuit

Pană locul au decis

Tocmai pe vulcanul stins?

Noroc că la vremea sa

ISU nu prea exista.

Astăzi nici măcar în vis

Nu primeau ei vreun aviz.

 

Jurnalul unei găști prin Transilvania (5) – Muzeul Aurului – Brad

Am ajuns la „pofta-n cui”,🙄

La Muzeul Aurului.

Mă gândeam: “Să vezi acuș’

C-o să-mi iau un ineluș.🤭

Ghinion. Când am intrat –

Aurul nu-i prelucrat.

N-o să cheltui atunci bani

Să iau niște bolovani,

Că doar ghidul ne-a promis,

Deși nu a dat și-n scris,🙄

Că ne dă, mi-aduc aminte,

Aur, așa… de un dinte.

Ar fi fost paradoxal,

Dar e an electoral.🤷‍♀️

Pe bilet am dat mulți bani

Să văd niște bolovani,

Însă nu m-am supărat.

Pân’ la urmă-a meritat.

Pe aur era gravură

Semnată de mama natură,

Care mereu te uimește

Cu ceea ce făurește.

Chiar mă mir c-acest muzeu,

Unic în UE, știu eu,

Mândru își păstrează locul

Și n-a fost furat cu totul,

Iar apoi, în locul gol,

Să se construiască-un Mall,

Sau n-a fost băgat în seamă

Ca la Roșia Montană.

 

Jurnalul unei găști prin Transilvania (6) – Peștera urșilor

Iată, în zona Bihor

E peștera urșilor.

Nu te îmbrăca lejer

Că acolo-i frigider

Și mare umiditate…

Ieși cu hainele spălate.

Peștera are, să știi,

Foarte multe galerii:

Una, c-o intrare lină,

De fosile este plină

Că demult, proprietari

Erau urșii milenari.

Mă și văd cum, stând pe pernă,

Visez urșii de cavernă,

C-am văzut atâtea oase…

Mărturii de urși rămase.

Într-o altă galerie

Este chiar o feerie.

Stalagmite, stalactite,

Toate-n forme aiurite,

Din orice unghi le privești

Alte forme-o să găsești.

Am fost chiar impresionată

Și-am rămas gură căscată.

Mai departe, poți zări

Lumânări ce par a fi

Pentru urși de timp aprinse,

Păcat că acum sunt stinse.

Ar mai fi o galerie,

Dar cum este nu se știe,

Că ea nu se vizitează…

Speologii-o cercetează.

La final, să cad pe spate,

C-am ieșit pe altă parte.

Sper că ghidul n-a uitat

Drumul spre unde-am parcat

C-altfel, peste ani de zile,

Mai găsiți niște fosile.

Jurnalul unei găști prin Transilvania (7) – Băile Felix

Dimineață. Vom pleca

Să ne răsfățăm la SPA.🥳

Gică ne va duce fix

La Băile lui Felix.

Am ajuns. Imediat

Prin bazine-am eșuat.

Mi-am făcut și eu curaj

Să fac un hidromasaj.

Mi s-a părut prima oară

Că fierbeam toți într-o oală

Și, că nu sunt prea bătrână,

N-o să iasă supa bună.

Ploaia toarnă cu găleata

Și-o să ne răcească apa.

Unii au plătit bilet

Doar să privească discret.

Nu doreau să facă baie

Că s-au speriat de ploaie.

Un’ te-așezi, unde te duci,

De sub tine ies bulbuci.

Și-uite-așa stau relaxată,

Ca să fiu un pic masată

De-un maseur, și-ntâia oară

Nu e orb ci apă chioară.

Este bine, ce să zic!

Nu-mi vine să mă ridic.

Mă răsfăț în băi termale

Tocmai bune pentru șale.

Apa este foarte caldă,

De-o să ies voi fi cam bleagă.

Nu uitați! Vă cred în stare!

Să mă luați voi la plecare!

Jurnalul unei găști prin Transilvania (8) – Oradea

La Oradea-am revenit,

Ploaia nici nu s-a oprit.

Am ajuns și la cetate

Cu umbrele  înarmate.

Unii n-au intrat măcar.

Au stat în autocar.

Ceilalți au văzut îndată

Cetatea modernizată,

Unde s-a pus ban pe ban

Pentru geamuri termopan.

Acum ea parcă arată

Ca Facultatea de artă.

Gata ploaia și, frumos,

Am pornit ușor pe jos,

Mergând pe cale bătută

Ca într-un alai de nuntă.

Centrul se arată-n față

Și-am intrat Uniți în Piață.

E o zonă foarte bună:

Ziua stai sub clar de lună,

În biserică, ai bază,

Și-o să fii mereu pe fază.

Nu departe, la un pas,

Este și turnul cu ceas,

Unde, dacă ai urcat,

Ai locuri de contemplat.

De ai rău de înălțime,

Urci doar cât ție-ți convine.

Poți să ai câte-o vedere

Chiar de la patru nivele.

La fel vede cine urcă

Până pe dealul Ciupercă.

Galeria cea vitrată

Leagă-o stradă de cealaltă.

Când noi ne plimbam prin ea

Un vultur ne urmărea.

Un Criș care se grăbește

Prin oraș tot șerpuiește,

Negru nu-i, nici Alb n-ar fi,

Te pomenești că e Gri,🤭

Apa însă-i limpede

Și curge cam Repede.

Să treci Crișul pe alt mal

Tre’ să fii-intelectual,

Așa că m-am resemnat

Și pe pod n-am traversat,

Iar picioarele ne lasă.

Ne-am oprit la o terasă,

Să ne odihnim puțin

Că diseară chefuim

La o cina-așa … festivă

Și sperăm și distractivă.

Pe drum Gică-a demonstrat

Că-i șofer adevărat.

Pe străduțe chiar înguste,

Fără manevre prea multe

Sau a ezita nițel,

Ne-a adus pân’ la hotel.

Chiar și eu, Ana Maria,

O să zic: Jos pălăria!

Alt șofer de-aici, niciunul,

Nu-ncăpea nici cu Lăstunul.

Jurnalul unei găști prin Transilvania (9) – Chef la nunta de aur

Nu vă e puțin rușine

Să chefuiți fără mine?

Deși sunt la mine-acasă,

Vreau și eu un loc la masă!

Că la cât voi ați umblat

Eu numai pe net am stat

Si-urmărindu-vă de-aici,

Deși… am și eu servici,

V-am servit cu poezii

În stilu-mi de Ana Gri.

V-am făcut capul pătrat!

Sper că nu v-am supărat.🤷‍♀️

Că așa mai e poetul…

Potrivește alfabetul,

Scrie și ce n-a gândit

Că așa s-a potrivit.🤷‍♀️

De veneam cu-adevărat

Nimeni nu era iertat.

Speculam orice mișcare,

Studiam pe fiecare,

Oricine putea să fie

Personaj de poezie.

Așa, de la depărtare,

Versul poate farmec n-are…

M-am băgat prea mult în seamă…🥴

Să cânte o bănățeană!🥂

Azi e zi de sărbătoare,

Importantă-aniversare,

Pe care nu poți s-o-atingi

Dacă rutina n-o-nvingi.

50 de ani împreună

Puține cupluri adună.

Unii că nu-l știu pe iartă,

Alții că-s învinși de soartă.

Azi, aici, am asistat

La un lucru minunat.

Radu cu a sa soție

Ne-aduc multă bucurie.

Ne-am trezit așa .. nuntași

La o nuntă chiar cu nași.

Mi se pare ireal…

Totul a-nceput la bal

Când Constanța, suplă, fină,

A fost aleasă regină.

Și de jumate de veac

Totul împreună fac.

S-aveți multă sănătate,

Fericire, spor în toate,

Nunta de aur să fie

Cu noroc și bucurie!

Eu v-am scris așa, în dar

Poezie cu mult har.

Acum nu pot fi prezentă,

Însă voi fi foarte-atentă

Si-mbrăcată elegant

La nunta de diamant!

Haideți să-nchinăm paharul!

Luați-le la toți și darul!

« Older posts

© 2024 Poezii

Theme by Anders NorenUp ↑