Dimineață. Mic dejun

Și ne pregătim de drum.

Se face un inventar

Iarăși în autocar.

Toți la timp azi au ajuns,

Numai eu apar în plus,🤷‍♀️

Eu cu al meu umor fin –

Pasagerul clandestin,🤷‍♀️

Ce mă plimb cu ei discret

Fără a-mi lua și bilet.

Când să ne pornim cu valul,

Să mutăm autocarul,

Cineva de la hotel

Striga tare: Stați nițel!

Ce credeți că s-a-ntâmplat,

Când camerele au predat?

Cineva, uituc din fire,

A luat cheia amintire

C-avea reflex din trecut

Să stea cu cheia de gât.

Gata. Cheia e predată

Și am pus și Chei pe hartă.

Prin Deva ne-am mai plimbat

Că aveam de vizitat

Catedrala minunată,

Care noaptea-i luminată,

Apoi, n-am ajuns departe…

Pană colea, la cetate.

Că Deva nu exista

Dacă cetate n-avea.

Am coborât din mașină

Direct în telecabină.

Domul să dea sănătate

Acelor minți luminate,

Ce bine au proiectat

Un lift puțin înclinat!

Că de liftul  nu era

Și ghidul ne obliga

Să urcăm pe scări frumos…

Eu o vedeam doar de jos.

Toată gașca a urcat,

Lenea însă ne-a costat.

Cetatea e frumușică.

De jos pare mult mai mică,

De sus – super panoramă

Una chiar de pus în ramă.

Oare, când s-a construit,

Cât oameni s-au sfătuit

Pană locul au decis

Tocmai pe vulcanul stins?

Noroc că la vremea sa

ISU nu prea exista.

Astăzi nici măcar în vis

Nu primeau ei vreun aviz.