Jurnalul unei găști în Serbia

Uite cum, de dimineață,

Ca să prindă loc în față,

Fără să beau nici cafea,

Am dus-o pe mama mea

Până la autocar,

Să fiu sigură măcar

Că așa, mai indirect,

Voi avea și eu bilet

Cu statut de care țin:

Pasagerul clandestin.🤷‍♀️

Nici nu am ajuns și-ndată

Mama a fost adoptată.🤷‍♀️

În minte mi-am zis: Adică

O să am iarăși bunică?

Ce să zic de asta, vere?

Sper măcar c-are avere.🙄🤷‍♀️

Mama-i luată în vizor

Încă de la semafor

Devenind ușoară țintă

Pentru doamna dirigintă.

Ele-au mai călătorit

Și s-au împrietenit

Pentru că sunt de pământ

Din zona învățământ.

Totul pare ca la carte

Pentru-o tabără de mate.

Grupul tot s-a adunat,

Însă ghidu-a-ntârziat.

E bizar… că nu e genul…

Vinovat a fost doar trenul.🥴

Ca să prindă-autocarul

A venit cu personalul.

Că nu stă în București

Ci mai sus, înspre Ploiești.

Mi-amintesc că bunăoară

Făcea el ca trenu-n gară,

De îndrăznea cineva

Și la timp nu ajungea.

Așa că, să luați aminte:

De ești ghid, ți se permite.

Fără tine nici cu parul

N-o să plece-autocarul.

Cât am stat în așteptare,

La taclale, în parcare,

Cineva striga glumeț:

– Vând covrigi la suprapreț!🤔

Probabil că s-a gândit

Cum să scoată un profit,

Că, aproape de un an,

A pus bine ban pe ban

Cu scopul să reușească

Tot voiajul să-l plătească.

De-aveam fler îmi luam și eu

Un goblen sau un mileu,🤷‍♀️

Însă eu voi specula

Numai ce îmi va rima.

Gata. Ghidul a sosit

Și tot grupu-a amuțit.

I-a condus pe fiecare,

Așa, ca o plasatoare

Pe locul prestabilit,

După cum el a gândit.

Asta, mi se pare mie,

Că este o strategie…

Un mod de-a spune frumos:

Faci ce zic eu, deci stai jos!

Toți sunt gata și pornesc

Veseli spre tărâm sârbesc,

Dar autocaru-avea

Numere de prin Vâlcea.🤔

Sper să nu primim erata

C-am greșit și am luat rata

Și ajungem consăteni

Undeva printre olteni.

Hai, drum bun și salutare

De pe drumul înspre mare!

Vă mai vizitez discret

Dacă o s-aveți și net

Și nu o să fiți zgârciți

Ceva să îmi povestiți.

De la mare, de pe mal,

Scriu de am material.

Drum întins pe-autostradă

Spre tărâm cu vreme caldă,

Că-s vremuri caniculare

Și ardem de nerăbdare

Să fim primii ce îndură

Valul mare de căldură. 😢

Busu parcă ne îndeamnă

Să-l întâmpinăm la vamă.

S-a montat calorifer

Chiar la Porțile de Fier,

Iar mai sus, făcând jaloane,

Dunărea fierbe-n cazane.

Șoferul ne-a dus de-ndată,

Dar la Porți nu-i nicio poartă.🤷‍♀️

Trecem Dunărea secată

Să găsim totuși o poartă.

Am găsit, dar sunt închise.

Nu găsești dinari nici fise.🤦‍♀️

Cineva a anunțat

Că dinarii-au terminat.

M-am gândit: Bieții de ei!

N-au dinari?… Le dăm noi lei.

Așadar am ocolit

Până leii-am “dinărit”.

Revenim iar pe traseu

Să pot admira și eu

De pe malul drept, sârbesc,

Dunărea și socotesc

În mintea mea ca nătânga

Că la fel e și pe stânga,🤔

Iar la sârbi privești nițel

Apoi, hopa… un tunel.🤦‍♀️

Priveliștea-i obturată

Și privirea-ntunecată…

Cineva sper să le zică

Să facă tunel de sticlă.

Nu știu de ce n-au făcut

Și ei câte-un viaduct?…

Se pare că, negreșit,

La asfalt s-au cam zgârcit.

Decât stânca s-ocolească

Mai bine mai sparg o creastă🤷‍♀️

Și-uite-așa eu am ratat

Chiar un selfie minunat.

După tuneluri în șir

Iată-ne-n Lepescki Vir.

Multă lume nici nu știe

Că-i sit de-arheologie.

Poți să vezi, fără mulți bani,

De vreo 9000 de ani,

Cum se trăia altădată…

Cam prin epoca de piatră.

Multe pietre sunt sculptate

Și au gurile căscate

De îți spui: Doamne ferește!

Omul se trage din pește?😱

De fapt, ele sunt pesemne

Zeități Danubiene.

Mai departe, un nebun

Face un castel în drum.🙄

Nu cumva să îl ratați!

Sârbii îmi par disperați.

Această poziționare

Nu cere nici promovare

Și de vrei să îl ratezi

Nu ai cum să nu îl vezi.

Atunci când se construia

Au lăsat loc de șosea.

Nici nu pare construit.

Din Dunăre-a răsărit.

De departe de-l privești

E castelul din povești.

Porumbeii casă-și fac

În castelul Golumbac.

De aici încă-o oprire

La Tuman, la mănăstire,

Apoi n-o să mai oprească

Pân’ la Grădiștea sârbească.

Cred totuși că știți și voi,

Avem Grădiște și noi…

Vă invit în astă vară

Și aici, la noi în țară,

Și dacă strângeți din dinți

Vă simțiți ca-n Las Fierbinți.

După super pleșcoviță,

Direct la hotel de fiță

Cu jacuzzi și piscină

Unde sari direct din cină.

Ne-am cazat, apoi direct

Toți ne-am conectat la net…

Mai puțin a mea mămică,

Fiindcă au uitat să-i zică

Despre faptul că wi-fi

Merge de parolă ai.

O secundă n-a sunat…🙄

Zici că parcă-a dezertat.

Dimineață, la cafea,

În sfârșit și net avea.🤦‍♀️

Azi… rocadă în program

Că la Belgrad toți fierbeam.

Facem o împrăștiere

Pe mai multe-ateliere:

Unii, de cald, au zis pas.

I-am văzut… strâmbau din nas.

Nicăieri nu au plecat.

La piscină-au eșuat.

Alții-au mers la Dunăre

Apa să o tulbure

Și să mai privească-o dată

Panorama minunată..

Priveliștea pitorească

E de fapt chiar țara noastră.

România este tare

Când o vezi din depărtare,

Însă dai, de îi sari gardul,

Nas în nas cu leopardul.🙄

Încă unii-și fac de cap

Într-un super aquapark.

Cred că s-au distrat, să știi,

Mai rău ca niște copii.

Evident cine-a-ndrăznit

Și în apă a sărit

Ca maimuța prin liane

Sau peștele-n tobogane.

Mai târziu aveți, ziceați,

Croazieră de bogați.

Chiar așa e… nu vă mint.

Doar e lacul de argint.🙄

Îndrăznesc să-ntreb poznaș:

Eminescu a fost naș?

La noi a nășit în toamnă

Niște codri de aramă,

Când auzea glăsuind

O pădure de argint.

Lacul nu e de argint.

Sârbii ăștia chiar vă mint.

Dacă-așa v-au aburit,

Pe la fizică-ați chiulit.

Vor muri de oftică

De le spui că-i optică.

Asta e… banii le-am dat🤷‍♀️

Sper totuși c-a meritat.

Iată-n altă manieră

Impresii din croazieră:🤷‍♀️

În autocar, eu moț,

Am mers cam până la colț

Că, mon cher, căldură mare,

În plus mai dor niște șale,

Despre alții cred, pesemne,

Că aveau surplus de lene.🤷‍♀️

Pe vapor ne-am îmbarcat

La aer condiționat

Și la pândă toți ne-am pus

Să nu ratăm la apus

Cum lacul se preschimba

În argint, cum se spunea.

Așa, cred, se face-ndată,

La apus, cam orice baltă,🙄

Însă sârbii, pe aici,

Pescuiesc la licurici.

Când soarele apunea

Luciul apei se-aprindea.

Beculețe luminate,

Ce sunt la țipari cablate,

Transformau lacul, vă spun,

Fix în bradul de Crăciun

Și puteai privi în zare

Doar cu ochelari de soare.😎

Lăsăm lacul și, frumos,

O luăm pe Dunăre-n jos,

De parcă-am sări din lac

În castelul Golumbac.

Croaziera nu-i de fiță

Dacă nu ai muzicuță…

Cântăm pe tărâm sârbesc

Repertoriu românesc…

Mai-mai să dansăm pe masă

De atâta dor de casă.

De aud un “Nu mai pot!”

Vă trec Dunărea înot.

La castel am observat

Că era cam inundat.

Dunărea a tot crescut

Când barajul au făcut.

Vina unui inginer…

Cu ale lui Porți de Fier…

Brusc cu groază mă gândesc:🤔😱

Porțile nu ruginesc?

Că de-așa-i, facem o tură

Călare pe viitură🤦‍♀️

Și nu cred că ne-ajung banii

Să ne dăm și pe tsunami.🙄

Croaziera s-a-ncheiat…

Doamne-ajută, am scăpat!

Ne întoarcem la hotel

Să ne bălăcim nițel.

În jacuzzi, ca-n cazane,

Stau la fiert vreo zece doamne.

Ghidul întregește trupa

Însă le cam strică supa,🥴

Că la foc mic, fără borș,

Fierbe mai greu un  cocoș.🤷‍♀️

De-l întrebi, sigur îți  spune

Că e turc între cadâne,

Că-i un fel de preambul

De sejur în Istanbul,

Dar cadânele punctează:

Vrabia mălai visează!

După ce-am fiert toți în oală

Și atâta bălăceală

Am dormit ca niște prunci

Cu sau fără vise dulci.

Dimineață – mic dejun

Și pornim iarăși la drum.

Belgradul astăzi așteaptă

Să fie bifat pe hartă.

Oraș alb, imaculat

Cum mai e intitulat.

Pe drum ne apare-ndată

Cetate fortificată,

Capitală-odinioară

În vremea medievală…

E cetatea Semendria

Pentru sârbi este mândria.

Scurtă vizită, năvală

Și pornim spre capitală

Unde curg fierbinți ca lava

Dunărea și râul Sava.

Confluența dintre ape

O vezi de sus, din cetate.

Dunărea e primitoare…

De la izvor la vărsare

Multe râuri strânge-atentă

Și le duce până-n Deltă

Unde, spre a lor mirare,

Le varsă pe toate-n mare.

Așa, cred, au meritat

Dacă gratis s-au plimbat.🤷‍♀️

Revenind…, la Belgrad este

Catedrală de poveste

Unde ar părea să fie

Chiar și o trezorerie…

M-așteptam să văd, mai frate,

Aur să mă dea pe spate…

N-a durat mult și mă prind:

E ca lacul de argint.

Tezaurul, se cunoaște,

Este plin, dar doar cu  moaște.

De-aici mergem la muzeu

Și la un mausoleu,

Să-l bifam în niște foto

Și pe comunistul Tito.

Prea multe nu sunt de spus.

Ceaușescu ne-a ajuns.

Dacă-am fi putut parca

La muzeul lui Tesla

Ar fi fost un bun motiv

De traseu alternativ.

Tesla, un inventator

Ce pare din alt decor

Inventa la vremea sa

Ce mintea nu concepea.

Multe țări l-au adoptat

Ba e sârb, român, croat…

Toți vor, după cum vedeți,

Să se tragă din deștepți.

Fără  Tesla azi n-aveai

Tu la telefon wi-fi.

Primul el a inovat,

Energie-a transferat

Fără cabluri puse-n șir

Prin bobine, fără fir.

Să-i aducem lui ofranda

Că ne-a dat telecomanda

Si-a pus în construcție

Motorul cu inducție.

S-a jucat foarte mișto

Și cu unda radio…

Cu tot ce a inventat

Omenirea-a evoluat.

El vedea foarte ușor

Ce va fi în viitor

De-atunci a avertizat

Că Pământu-i prea poluat.

Planeta ne-a suportat,

Ne-a hrănit, ne-a protejat..

E-un moment să reflectam

De-acum noi s-o protejăm.

Să nu fim risipitori,

Cu rol de consumatori.

Totul, după cum se vede,

Se transformă nu se pierde,

Însă în mod lamentabil

Nu e inepuizabil.🥴

Pentru Tesla toată slava

Pornim către Sf. Sava.

Catedrală minunată,

Cea mai mare de pe hartă,

Albă și impunătoare

Poți s-o vezi din orice zare.

Mai apoi, în centrul vechi,

Ne împrăștiem perechi.

Centrul este protejat

Și destul de conservat…

Căutăm un chilipir

Cu statut de suvenir

Și ne comandăm cu fiță

Normal… câte-o plescoviță.

Nu stăm mult că timpul trece

Și diseară vom petrece….

La cină toți avem parte

Și de hore ca la carte.

Am cântat și ne-am distrat,

Și palincă-am consumat.

De-aia nu mi-am amintit

Ce-am făcut când m-am trezit

Sper ca n-ați căzut sub masă…

Că avem drum lung spre casă.

Hai că i-ar v-am însoțit

De fapt v-am cam bântuit

Că nu am comunicat

Decât noaptea, pe-nserat.

Detalii nu am avut🤷‍♀️

Și am scris cum am putut,

Că de-aș fi știut mai multe

Scriam vrute și nevrute.

Totuși, cred, m-am descurcat

Că pe net am vizitat

Pas cu pas, ca în pliant,

Ce-ați văzut interesant.

Poate versurile mele

Au ajuns cu-ntârziere,

Dar și-așa, sper v-au distrat

Că doar asta am vizat.

Rezervați un loc măcar

Spre turci, în autocar,

Că, de vreți, eu pot să vin

Tot așa … mod clandestin.

Cu voi eu călătoresc

Și nici măcar nu plătesc 🤭

Uite-așa poți face-o tură

Și cu plata în natură.🙄

Vrăbiile să viseze🤷‍♀️

Plata mea o să rimeze,

Și în plus nu cer simbrie

Pentru a mea poezie.

În viitor, elegant,

Să mă băgați în pliant

Că de mine nu scăpați

Pe mămică de o luați

Si-o tratați așa un pic

Ca și cum ar fi un VIP.😁

Jurnalul n-am terminat.

De șofer n-am prea rimat.

Sincer mi-a fost un pic frică

Nu știam ce o să zică,🤷‍♀️

Dar este super șofer

Și în trafic are fler,

Ne duce spre casa noastră

Zici că e săgeata-albastră.

Nu-i prea comunicativ

Are el și un motiv:

Chiar dacă ar încerca

Să spună și el ceva

Ghidul stă ca un piron

Doar și doar la microfon.

Pe Dunăre el ne-a dus

Ba în jos și ba în sus.

Uneori eu m-am gândit

Că el chiar s-a rătăcit,

Dar traseul nu-i prea des

Corectat de GPS.

Bravo și îți  mulțumim!

Nici colegul clandestin

N-a avut simptom măcar

Ca de rău de-autocar.

Sperăm să ne reîntâlnim

Când în excursii pornim

Că suntem petrecăreți

Și chiar foarte plimbăreți…

O-antrenăm și noi, sa știi

Cum putem pe Ana Gri

Hai, ghiduș, ține refrenul,

Că la 10 pleacă trenul

Și te trezești mintenaș

Tocmai mâine-n Buriaș.

Drum bun pe unde-i conduci!

Ne mai auzim la turci.

Jurnalul aici termin…

Ana Gri sunt și mă-nclin.😊