Jurnalul unei găști prin Transilvania (2) – Viscri

Toată gașca se opri

Nițeluș pe la Viscri,

Un loc devenit viral

De când un sânge regal,

Sătul de al său palat,

Mai vine să stea la sat

Și un vis își împlinește:

Prin timp el călătorește.

De când pe-aici a sosit,

Casele s-au albăstrit.

Deci, în mod paradoxal,

D-aia tot poate-i regal.

M-așteptam să văd în sat

Și al prințului palat,

Însă casa-i mai degrabă,

Pentru un  prinț, chiar o cocioabă.

Asta ar putea să fie

Dovadă de modestie.

De mergi, o să ți se pară

Prea frumos, prea ca la țară.

Unde calci, în orice loc,

Te vei umple de noroc,

Că aici orice pământ

E plin de îngrășământ.

Nu uitați, vă rog, le zic,

Să jucați la loz în plic.

Ce-a rămas necolorată?

Biserica fortificată…🤷‍♀️

N-aveau cum că e, real,

Patrimoniu mondial.